/media/uploads/2024/04/16/25-tezaurul-din-pivnita.mp3
Fortuna Felix – spuneau adesea anticii. Norocul în arheologie le zâmbește uneori celor tineri și neexperimentați. Așa s-a întâmplat și în cazul celor două tezaure monetare descoperite în timpul restaurării casei Hintz. În anul 2020 o studentă la arheologie, Katalin Vágó, care participa la săpăturile arheologice preventive în pivnița clădirii, a descoperit un dublu tezaur monetar.
Nu trebuie uitat totuși că descoperirea unui tezaur monetar, poate fi de fapt mărturia unei tragedii umane. În cazul de față, cele două tezaure îngropate în pivnița Farmaciei Hintz contribuie la reconstituirea unei perioade mai puțin cunoscute din istoria Clujului și schițează povestea tristă a unui personaj rămas anonim.
La descoperirea unui tezaur monetar este descoperit apar trei întrebări fundamentale: în ce context a fost îngropat, de către cine și de ce a rămas ascuns. Pentru epocile istorice mai îndepărtate, lipsa izvoarelor scrise ne face să tatonăm în beznă. Pentru secolul al 19-lea însă suntem mai norocoși. Pe lângă documentele oficiale ale autorităților, ziarele și revistele locale ne povestesc într-un ton sincer și autentic despre viața orașului. Cu ajutorul acestor surse, în cazul tezaurului din Farmacia Hintz, toate cele trei întrebări au putut primi un răspuns.
ÎN CE CONTEXT?
/media/uploads/2024/04/16/27-in-ce-context.mp3
Cele 972 de monede au fost depozitate în două butelii ceramice de apă minerală. Ștampila de pe corpul vaselor arată că ele au a fost importate din zone îndepărtate și vândute chiar în farmacie. Cele două butelii provin din nord-vestul Cehiei de astăzi, Karlovy Vary (Carlsbad) și Zaječice, localități renumite și astăzi pentru apele lor curative.
Cea mai mare parte a tezaurului (927 de monede, 95% din total) este alcătuită din monede de argint de 10 creițari și 20 de creițari, bătute în Austro-Ungaria între anii 1868-1872. Pe lângă aceste monede comune au fost ascunse și câteva piese mai valoroase: 17 taleri din secolele 18-19 și 5 monede de aur (florini) de la mijlocul secolului al 19-lea. Datarea celor mai recente monede (1872) indică faptul că momentul ascunderii trebuie căutat foarte aproape de acest an. Tezaurul a fost foarte probabil îngropat în 1873, un an în care Clujul a fost marcat de evenimente tulburătoare.
Pe 9 mai 1873 s-a prăbușit Bursa de Valori de la Viena. Data a rămas în istorie ca prima ”vineri neagră”, căci ea s-a manifestat prin falimente în lanț datorită investițiilor bazate pe speculă. Evenimentul a marcat sfârșitul unei perioade prospere în Imperiul Austro-Ungar și a declanșat o criză economică și financiară în monarhia danubiană. Vestea prăbușirii bursei a ajuns foarte repede și în Transilvania. La câteva zile după căderea bursei cotidianul Clujean Magyar Polgár, care era principalul forum de exprimare a burgheziei progresiste, a dedicat evenimentului un articol consistent pe prima pagină a ziarului, intitulat ”Primul rezultat al speculei”. Articolul avea un ton foarte critic la adresa afacerilor speculative de pe bursă care s-au răspândit „ca ciuperca” și în orașele din provincie. Autorul își exprimă îngrijorarea față de posibila extindere a crizei la Pesta, dar și în Transilvania, deoarece ”dacă sunt necazuri la Viena, suferim și noi.”
În anul 1873 problemelor economice li s-au adăugat alte două circumstanțe negative grave: un dezastru în agricultură din cauza secetei și izbucnirea epidemiei de holeră la Cluj. Unul dintre efectele nefaste ale crizei financiare s-a manifestat prin dispariția bruscă a lichidităților, care poate fi surprinsă și în articolele apărute în ziarele clujene. Pe 10 august 1873, un corespondent al revistei Erdélyi Gazda se plânge că seceta a distrus ogoarele și pășunile, vitele nu au ce mânca, prețul cărnii a scăzut drastic, dar nu cumpără nimeni deoarece, „se pare că forța economică cea mai importantă – banul – lipsește peste tot”.
CINE și DE CE?
/media/uploads/2024/04/16/29-cine-si-de-ce_zt2exgV.mp3
Arheologia și reconstituirea istorică seamănă uneori izbitor cu o investigație criminalistică. Pentru a putea reconstitui adevărul, toate elementele trebuie puse la locul lor. Un element necunoscut al puzzle-ului de față este valoare monedelor în epocă și puterea lor de cumpărare. Dacă comparăm valoarea tezaurului cu prețurile și salariile din acea perioadă se poate observa că monedele convertite în aproximativ 237,15 florini nu reprezentau o sumă foarte mare. În contextul crizei financiare, suma ascunsă în cele două sticle putea acoperi cheltuielile unui orășean obișnuit timp de câteva luni. Familia Hintz însă făcea parte din crema societății clujene.
Oare un membru al familiei ar fi avut nevoie să îngroape în pivnița propriei case o sumă relativ modică? Puțin probabil. Dacă nu, atunci cine putea fi proprietarul banilor?
Pivnița casei Hintz, folosită ca depozit de mărfuri, părea un spațiu ideal pentru ascunderea banilor într-un moment în care băncile nu păreau a fi sigure. Proprietarul tezaurului nu a ales întâmplător locul. El a considerat pivnița farmaciei, cu acces din casă, dar și din curte, locul cel mai sigur și cel mai accesibil în același timp. Omul era convins că, în caz de nevoie, oricând va putea coborî pentru a dezgropa bănii. Toate indiciile arată că „făptașul” lucra permanent în clădire. Astfel, proprietarul banilor, o persoană cu venituri mai modeste (după cum arată valoarea tezaurului) era cel mai probabil un angajat al farmaciei Hintz, eventual un servitor care avea acces în pivnița casei.
DE CE tezaurul din Casa Hintz a rămas ascuns timp de un secol și jumătate?
Întrebarea cea mai dificilă în cazul tezaurelor din toate timpurile istorice se referă la nerecuperarea banilor. Deocamdată nu avem indicii clare despre ce s-a întâmplat cu proprietarul, de ce nu a mai putut ajunge la banii ascunși sau din ce motiv nu a vrut / nu a putut să împărtășească secretul cu cineva apropiat. Poate că era un om fără familie, care nu avea încredere în nimeni? Posibil. În orice caz, cel mai probabil epidemia de holeră care a decimat Clujul în vara anului 1873 este responsabilă pentru nerecuperarea banilor. O tragedie umană, anume îmbolnăvirea și decesul subit al proprietarului, pare a fi ipoteza cea mai credibilă în cazul tezaurului din farmacia Hintz.