Proiecție 1
Miliaria în Dacia romană
Romanii utilizau termenul miliarium, miliaria (sau milliarium, milliaria) pentru a denumi bornele amplasate de-a lungul drumurilor, care marcau distanțele dintre localtăți. Numele monumentului vine de la unitatea de măsură milia, care însuma 1000 de pași (1478,5 m). Aceste borne erau realizate din diverse varietăți de piatră, având forme diverse, cele mai răspândite fiind însă cele cilindrice. De obicei, aveau o bază patrulateră care era fixată în pământ.
Cele două miliaria expuse provin de la Mera (jud. Cluj) și de la Micia (Vețel, jud. Hunedoara).
Miliarium-ul de la Mera a fost ridicat în timpul împăraţilor Marcus Aurelius şi Lucius Verus, mai precis în anul 165 p.Chr. Ultimele rânduri ale inscripţiei, redactate ulterior, se referă la o refacere din timpul împăratului Caracalla (198-217 p.Chr.). Refacerea drumului s-a făcut de către oraşele Napoca şi Porolissum. Aparent, inscripția menţionează distanţa de la Napoca până la Mera. Astfel, cifra X (sau XI) milia passuum ar corespunde distanţei de la Napoca până în acest punct. Deoarece tronsonul de drum Napoca – Porolissum face parte din artera rutieră principală care străbătea provincia Dacia de la Dunăre până în nord, acest miliarium atestă preocuparea constantă a împăraţilor romani pentru crearea şi menţinerea în bună stare a reţelei rutiere din această provincie.
Miliarium-ul de la Micia (Vețel, jud. Hunedoara) a fost ridicat în anii 251-253 p.Chr., probabil cu ocazia unei reparaţii a drumului militar care urma Valea Mureşului. Cifra de 45000 de paşi menționată de inscripție, adică aproximativ 70 km, ar corespunde distanței dintre Apulum și Micia.
Romanii au acordat o importanță deosebită drumurilor, deoarece de acestea depindeau în mod direct securitatea și buna administrare a Imperiului Roman.
Drumul, numit cel mai frecvent via, era de regulă lat de minim 8 picioare, fiind construit cât mai drept, iar la curbe lățimea sa se dubla. Romanii au perfecționat tehnica realizării drumurilor, aceasta atingând un nivel remarcabil. Drumurile se construiau din mai multe straturi care alternau diferite tipuri de piatră, pietriș, lut și nisip și erau pavate cu pietriș sau cu lespezi de piatră. Erau prevăzute cu borduri, precum și cu rigole care permiteau scurgerea apei pluviale.
În provincia Dacia a fost construită o rețea bogată de drumuri. Cel mai important drum este cel construit de Traian și terminat la puțin timp după cucerirea Daciei. Drumul imperial pornește din Lederata (Banatska Palanka), pe malul stâng al Dunării, și ajunge în punctul cel mai nordic al provinciei, la Porolissum. Oferind acces între principalele orașe și castre ale provinciei, această arteră asigura conectarea tuturor punctelor militare și urbane importante, pentru o circulație bună a oamenilor și a mărfurilor.