Stelă funerară; Micia (Vețel, jud. Hunedoara); sec. III p.Chr.
Stelă funerară profilată, cu nișă în formă de potcoavă, în care este amplasat un medalion cu reprezentarea defuncților. Grupul cuprinde, pe rândul de sus, două femei şi un tânăr, iar jos, în faţa lor, un bărbat şi un copil.
Stela este ridicată de Aurelia Surilla pentru membrii familiei ei: soțul, Aurelius Maturus?, veteran din Cohors II Flavia Commagenorum, care a trăit 50 de ani și copiii, Aurelius Primanus, care a trăit 19 ani, Aurelius Surus din Numerus Maurorum Miciensium, care a trăit 20 de ani, Aurelia Eustina, care a trăit 18 ani. Întreaga familie poartă gentiliciul Aurelius, dobândit odată cu lăsarea la vatră și primirea cetățeniei de către Aurelius Maturus. Acesta a fost înrolat în cohorta de commageni de la Micia, fiul său Aurelius Surus înrolându-se în trupa auxiliară cantonată ulterior în aceeși localitate, Numerus Maurorum Miciensium. Numele corect al fetei ar fi trebuit să fie scris Iustina. De remarcat în inscripţie forma milis în loc de miles, formă care mai apare în Dacia părând să fie o variantă de pronunţare vulgară. O altă particularitate lingvistică este simplificarea geminatei mm, din numele Com(m)agenoru(m), precum și pierderea consoanei finale, trăsături care apar în grafie sub influența limbii vorbite. Grafia prezintă mai multe ligaturi, inclusiv în cazul numeralelor: MAT, VRV în Maturus, AN în an(nis), AVR, EL în Aurelia, ATE în mater, XV în XVIII.
Inscripția: D(is) M(anibus) / Aur(elius) Maṭuṛuṣ vet/eranus c(o)hor(tis) / Com(m)agenoru(m) vix(it) an(nis) L Aur(elius) Prima/nus vix(it) an(nis) XVIIII Aur(elius) / Surus milis N(umeri) Ma(urorum) / M(iciensium) vix(it) an(nis) XX Aur(elia) Eus/tina vix(it) an(nis) b(ona?) s(alute?) XVIII Aurel/ia Surilla mater p(ro) p(ietate) f(ecit) / b(ene) m(erentibus).