Castelul Bánffy de la Bonţida a fost construit în stil renascentist târziu în perioada anilor 1660-1674 de către baronul Dénes Bánffy (cca. 1630-1674), comitele comitatelor Cluj şi Dăbâca şi prim-căpitanul cetăților Cluj, Gherla şi Şimleu. Castelul renascentist a fost un ansamblu ridicat pe un plan dreptunghiular, prevăzut cu un turn-poartă și cu turnuri cilindice la colțuri. La cumpăna secolelor XVII-XVIII lucrările au fost continuate de către fiul acestuia, contele György Bánffy (1661-1708), primul guvernator al Transilvaniei din perioada Habsburgică. Edificiul a fost distrus în mai multe rânduri cu ocazia răscoalelor antihabsburgice de la începutul secolului al XVIII-lea. La mijlocul secolului al XVIII-lea clădirea a fost reconstruită și amplificată de către contele Dénes Bánffy (1723-1780), fiul guvernatorului György Bánffy, prin păstrarea parțială a castelului renascentist şi prin amenajarea unei curți de onoare specifice arhitecturii baroce.
Construcția nouă a fost decorată cu o serie de statui reprezentând diferite personaje din Metamorfozele lui Ovidiu, realizate între anii 1751-1753 de către unul dintre cei mai renumiți sculptori ai barocului din Transilvania, meșterul clujean Johann Nachtigall. Galeria statuilor de la Bonțida era cel mai impresionant ansamblu al sculpturii baroce laice din Transilvania, prezentând o temă foarte apreciată în diferitele genuri ale artei perioadei. Specificul acestor statui este modul realist de redare a emoțiilor trăite ale personajelor reprezentate, cu un accent special pe redarea suferinței și a durerii.
În anul 1944, la finalul celui de-al doilea război mondial, castelul a fost incendiat de către trupele germane aflate în retragere, distrugând mobilierul, galeria portretelor, arhiva și bibliotoca familiei. Edificiul a fost naționalizat în anul 1948, starea de conservare a clădirii deteriorându-se într-un ritm alert. În anul 1981 o parte a statuilor edificiului a fost transportată în lapidariul muzeului.
(Ilustrație) Poarta principală a castelului, Fotofilm, anii 1940