În Evul Mediu, localitatea Gilău se afla în proprietatea episcopiei Transilvaniei, făcând parte din domeniul episcopal situat la vest de Cluj, al cărui centru se afla, în secolul al XIV-lea, la Cetatea Fetei, construită la sud de satul Florești. Localitatea Gilău s-a format în apropierea castrului roman şi a fost atestată documentar pentru prima dată în anul 1246. Cetatea medievală (castrum) de la Gilău este menţionată în documente începând din anul 1428, locuinţa episcopilor (domus habitationis in castro Gyalw) din anul 1456, iar palatul lor (pallatium) din anul 1465. Probabil după răscoala țărănească din anul 1437 și centrul domeniului a fost mutat în cetatea episcopală de la Gilău. La sfârșitul secolului al XV-lea episcopul erudit László Geréb (1475-1502), vărul regelui Matia Corvinul (1458-1490), a continuat construcțiile cetăţii şi decorarea palatului episcopal. Din decorația arhitectonică a acestei cetăți azi se păstrează doar câteva fragmente, cum ar fi blazonul episcopului Geréb, un fragment de pastoforiu din alabastru și un stâlp decorat cu relieful Sfântului Mihail, protectorul episcopiei Transilvaniei. Aceste piese datează din jurul anului 1500. Importanța acestora constă în faptul că sunt primele elemente arhitectonice ale Renaşterii timpurii din Transilvania, influenţate de decoraţiile palatului regal al lui Matia Corvinul din Buda.
Între anii 1542-1543 cetatea a fost reconstruită în timpul episcopului Ioan de Statileo (1528-1542), sub supravegherea provizorului cetăţii, Péter Moré de Galaţi, pe un plan pătrat, prevăzut cu patru turnuri cilindrice la colțuri. În anul 1556 proprietăţile episcopiei Transilvaniei au ajuns în posesia fiscului, iar cetatea a devenit pentru o perioadă mai scurtă reşedinţa reginei Isabela de Jagello (1519-1559), revenită în Transilvania în acelaşi an.
Între anii 1633-1643, domeniul a intrat din nou în posesia fiscului, fiind preluat de către principele Gheorghe Rákóczi I (1630-1648). În perioada 1638-1652 cetatea medievală a fost transformată complet într-un castel din inițiativa principelui, devenind o reședință princiară repezentativă, construită în stilul Renașterii târzii. Clădirea palatului episcopal din interiorul incintei a fost demolată, iar de-a lungul zidurilor cetății au fost edificate cele patru aripi, fiind păstrate și turnurile de la colțuri.
(Ilustrație) Fațada de sud a castelului, fotograf neidentificat, prima jumătate a sec. XX (Zempléni Múzeum, Szerencs)
(Ilustrație) Fotografia aeriană a castelului și împrejurimii, fotograf Máté Szabó, 2019