11. Elemund

/media/uploads/2024/10/04/11-cristian-grosu.mp3

Sunt Elemund, fiul lui Beremud, din neamul gepizilor. Înainte de a povesti despre mine, aș vreau să vă spun câte ceva despre familia mea și cum am ajuns aici. Atunci când eram copil, toată lumea spunea că semăn cel mai bine cu bunica Rosamunda. Ea era din neamul gepizilor și a trăit pe vremea regelui Ardaric, dar a prins și perioada în care peste toate popoarele conducea Attila. Din păcate n-am cunoscut-o. A murit la o vârstă înaintată și în familia mea se vorbea adesea despre înțelepciunea ei. Tata povestea că a fost înmormântată cu mare fast și cu toate obiectele prețioase care i-au aparținut. La eveniment a participat tot satul, chiar și cei mai de vază ai neamului, pentru că toți o știau și îi prețuiau sfaturile.

Ca toți bărbații din familie, întreaga viață am luptat pentru neamul meu. Să știți că nu am fost un oarecare! Cariera militară m-a purtat alături de oamenii mei de-a lungul și de-a latul marelui Regat Gepidic, în apus până la râul Tisia, la miazăzi până la râul Savus, și dincolo de Marisia spre răsărit, până la munții cei mari.

Când am fost ultima oară la Sirmium, capitala noastră, am văzut multe schimbări. M-am mirat că și regele nostru Cunimund a bătut monedă proprie, la fel ca ostrogoții sau ca romanii. M-a surprins și cât de importanți au devenit creștinii arieni! Am auzit că acum au propriul lor episcop la Sirmium. Treaba lor, noi acasă am păstrat credința părinților și ne rugăm la zeii noștri!

Sirmium este acum capitala regatului nostru, dar nu a fost tot timpul așa. Acest străvechi oraș roman a fost mult dorit și de ostrogoți, dar și de romanii de răsărit pentru că era un punct strategic. Dacă aveai Sirmium, puteai controla întreaga zonă. Înainte să mă fi născut, gepizii au pus mâna prima oară pe el. Apoi, pentru o vreme, l-au luat dușmanii noștri, ostrogoții, dar acum ne aparține iară! Cu asta l-am supărat și pe împăratul roman, care a ținut partea langobarzilor, când aceștia au intrat în război împotriva noastră. Acest neam, denumit “barbă lungă”, a venit dinspre miazănoapte și a ocupat Pannonia, unde înainte trăiau ostrogoții. Ne-am luptat de multe ori cu ei, și în cea mai sângeroasă bătălie am plătit cu viața moștenitorului la tron. Langobarzii nu s-au potolit nici după această victorie și până la urmă au găsit aliați în avari, un neam sălbatic venit dinspre răsărit.

Acum sunt mult prea bătrân pentru călătorii, dar și pentru a mai participa la război. Asta e o sarcină care ar trebui să cadă pe umerii celor tineri, dar mă tem că pericolul care ne paște este atât de mare, încât va fi nevoie să ridic sabia pentru ultima oară.

Vin peste noi!!!!