/media/uploads/2025/06/25/ro-2.mp3
Adrien de Gerlache de Gomery, baron belgian, a urmat cursurile Facultății de Științe Aplicate din cadrul Școlii Politehnice a Universității Libere din Bruxelles, deși tatăl său și-ar fi dorit pentru el o carieră militară. Primele două vacanțe universitare și le-a petrecut-o pe mare, în calitate de mus – elev marinar – pe o navă transatlantică ce făcea curse între Anvers și New York. Deși dificile, toate aceste experiențe l-au făcut pe Adrien să înțeleagă că marea reprezenta viitorul său. Familia i-a acceptat pasiunea pentru navigație, iar tânărul Adrien a obținut permisiunea tatălui de a se înscrie la Școala de Navigație, abia înființată în Belgia.
După mai bine de șapte ani petrecuți pe mările și oceanele lumii, la vârsta de 28 de ani, Adrien de Gerlache a obținut brevetul de căpitan de cursă lungă. Toți acești ani la bordul diferitelor vase transoceanice au fost ani de formare, în care și-a cultivat vocația pentru navigație și a devenit stăpân pe tainele meseriei. Visul său era să organizeze o expediție în sudul înghețat, care avea ca obiective: „observații hidrografice, recunoașterea și cartografierea coastelor, sondaje în mare și sub gheață, observații meteorologice și asupra aurorei australe, dragaje și cercetări privind fundul mării, fauna și flora pelagică și abisală, precum și observații magnetice și fotografice”.
El a reușit să convingă Societatea Belgiană de Geografie să-i sprijine ideea, primind răspunsul oficial de susținere în noiembrie 1894. A urmat apoi organizarea unei ample campanii de strângere de fonduri, prin baluri, serate, ceaiuri, conferințe și chiar zboruri cu balonul, atrăgând astfel susținerea elitei și a publicului. Deși obstacolele financiare au fost numeroase, de Gerlache a reușit să mobilizeze sprijinul unor familii și personalități influente, precum doamna Léonie Osterrieth, supranumită „Mama Antarctica”.