7. Publicarea rezultatelor

/media/uploads/2025/06/25/ro-7.mp3

După întoarcerea în Europa, materialele colectate — plante, animale, roci, observații despre climă și viața sub gheață — au fost împărțite între cei mai buni cercetători ai vremii, ajungând la 80 de specialiști din toate colțurile Europei. A început atunci un efort editorial de proporții, coordonat de Georges Lecointe și Emil Racoviță. Publicarea și editarea rezultatelor a durat mai mult de 40 de ani, între 1901 și 1949, și s-a realizat sub seria intitulată: „Expedition antarctique belge. Résultats du voyage du S. Y. Belgica 1887-1888-1889 sur le commandement du A. de Gerlache de Gomery. Rapports scientifiques publiés aux frais du gouvernement belge” Peste patruzeci de ani de muncă, nouă volume masive, zeci de fascicule — o veritabilă enciclopedie a Antarcticii începută în 1900.

Cei doi coordonatori au menținut o corespondență activă cu autorii și editorii. Arhivele păstrează mărturia unui efort impresionant și a unei implicări constante din partea celor doi savanți. Primele cinci volume tratează următoarele domenii: Volumul I – Hidrografie; Volumul II – Astronomie și fizica globului; Volumele III–IV – Meteorologie; Volumul V – Oceanografie și geologie. Următoarele patru volume (VI–IX) sunt dedicate științelor vieții: botanica beneficiază de 9 fascicule, iar zoologia — de nu mai puțin de 63, reflectând bogăția materialelor colectate, în special de Emil Racoviță.

Expediția Belgica a fost, în esență, o mare misiune științifică. A deschis calea pentru ceea ce numim astăzi cercetare polară. Iar pentru România, a însemnat începutul unei tradiții științifice în Antarctica, cu Emil Racoviță în rolul de pionier. Membrii expediției au devenit eroi. Belgica a fost prima navă care a iernat în Antarctica, oferind date unice despre climat, faună, oceanografie și magnetism. Au fost descoperite insule, coaste și specii necunoscute.

La 18 noiembrie 1899, în cadrul Societății Regale Belgiene de Geografie, Georges Lecointe declara că Belgica s-a întors cu „mult mai mult decât o iernare și două decese”.