/media/uploads/2025/06/25/ro-5.mp3
Planificarea unei expediții științifice nu este o treabă ușoară și nu se încheie odată cu aprovizionarea navei cu cărbune și hrană. Este nevoie de echipamente personale și științifice special concepute pentru condiții aspre. Din scrisorile păstrate în arhive aflăm cât de minuțioasă era căutarea și achiziționarea acestor aparate, ustensile sau piese de vestimentație.
Costumul purtat de membrii expediției era compus din hanorac și pantaloni confecționați dintr-un postav gros de lână, de culoare kaki. Gluga, brodată pe margini cu blană naturală, se strângea bine în jurul gâtului. Același sistem era folosit și la mâneci, pentru a proteja cât mai eficient împotriva frigului.
Naturalistul Emil Racoviță a investit luni întregi în documentare și achiziții, căutând cele mai performante echipamente. De la microscopul de ultimă generație și lupă monoculară, până la lăzi, tuburi și flacoane pentru colectarea și păstrarea materialului biologic, toate au fost atent selectate.
Lada de expediție, care i-a aparținut, conține ustensilele folosite de savant în cercetările sale. În interior se regăsesc aproape toate instrumentele necesare unui naturalist pe teren: tuburi de diferite forme și dimensiuni pentru colectarea probelor biologice, borcane și plicuri pentru insecte zburătoare, pensete și ace de disecție, săculețe de pânză, cutii de carton, etichete și creioane. Lada este compartimentată pe mai multe niveluri și prevăzută la exterior cu un sistem de închidere format din două chingi de piele, menite să prevină risipirea conținutului.
Aproximativ 1.200 de probe zoologice (unele conservate în alcool, altele uscate – piei, oase de foci și păsări), precum și peste 400 de specimene botanice (mușchi și licheni), păstrate în săculețe, au fost colectate în timpul expediției. Zeci de pagini de jurnal însoțesc aceste colecții, redactate cu o rigoare științifică remarcabilă, oferind o imagine vie a lumii polare sudice.
Nu este de mirare, că s-au putut colecta atât de multe probe. Vara, banchiza „înflorește” în viață: foci și păsări apar în număr mare. Mamiferele „terestre” ale Antarcticii – focile – devin principala sursă de hrană în noaptea polară. Păsările, însă, domină peisajul. Atras de carcasele de foci aruncate pe gheață, stoluri de pescăruși, rândunici de mare, cormorani, furtunari (uriași și de zăpadă), „porumbei ai capului” înconjurau vasul. Pinguinii i-au cucerit pe marinari: caraghioși, gălăgioși, irezistibil de simpatici, au devenit rapid vedetele expediției. Echipajul avea chiar un pinguin de companie – Bébé.